ziua 1 part I: Los Abrigos

Prima zi cu Adelina si George

Localnicii de aici îs foarte bronzăței și foarte bine făcuți. Mai mai că mă aștept să ne ia la bătaie pe noi care suntem atât de albi și pierduți în spațiu. Iar femeile îs oleacă matahale. Dar poate nu toate, să nu generalizăm.

În schimb turiștii (ca și noi) sunt foarte ușor de recunoscut. Sunt de 2 feluri. Germanii, cu sandale, rucsace Deuter, pantaloni scurți și cămașă scurtă în carouri. Pe nas ochelari de soare, iar pe cap pălărie sau șapcă, obligatoriu cu șnur, ca să nu le-o zboare vântul. Îi recunoști ușor pentru că par că mereu sunt gata de o expediție sau de o plimbare într-un loc îndepărtat. Ah, și mai sunt ușor de recunoscut pentru că sunt în continuare albi ca brânza. Și pentru că umblă mereu în grupulețe, dintre care unul mereu cară sticluța cu loțiune de protecție solară.

Ușor de recunoscut sunt și britanicii care se plimbă molcomi și buhăiți de colo colo. Umblă în șlapi și pantaloni scurți lălâi, iar în partea de sus poartă doar un maiou. Pe cap nu poartă nicio pălărie nimic (le-o fi zburat-o vântul?), iar umerii gâtul și capul le sunt mai roșii ca jarul. Arată ca și cum au adormit pe plajă la 11 și s-au trezit la 16. În fiecare zi. Și ei par mereu pregătiți să meargă undeva - undeva unde se servește bere, pentru că ăștia pare că mereu merg sau vin de la băut. Dar poate nu toți, să nu generalizăm.Les mer