Bláhnúkur

Ziua de azi e greu de descris în cuvinte.
Ne-am trezit dimineața cu picioarele tremurând de oboseala și ne-am pornit la drum.
Am fost avertizați ca va fi o zi grea. Drumul de peste 100 de km a fost aproape în totalitate drum neasfaltat, dar am văzut pentru prima data în viata ghețari. Prima oprire a fost spectaculoasa: Hvitarvatn (Lacul Râului Alb), situat la baza ghețarului Langjokull. Acesta constituie totodată și sursa râului Hvita, curs de apă de-a lungul căruia regăsim cascada Gullfoss, respectiv Bruarhlod. La marginea acestui lac vedeai cum se întinde în zare o limba de ghețar ce îți tăia respirația.
Apoi am oprit la Gygjarfoss, una dintre puținele cascade din Highland. Aceasta se găsește pe cursul râului Jokulfall, curs de apă ce are ghețarul Hofsjokull drept sursă de proveniență.
Ce urma avea sa îmi provoace cea mai puternica emoție de pana acum.
Am condus vreo 2 ore printr-un peisaj aproape marțian (o nesfârșită câmpie de pietre și nimic altceva) ca să ajungem în locul unde se întâlnesc doi dintre ghețarii ce încă ma exista pe insula Kerlingarfjoll.
Ajunși acolo abia am ieșit din mașini din cauza vântului. Am coborât echivalentul a vreo 5 etaje pe un vânt ce te ridica de pe picioare. Am simțit tot- bucurie, uimire, frica, groaza.... Tot... Dar nu cred ca voi uita curând ce am văzut acolo. Un amestec de culori ce nu le poți descrie, parca tot peisajul era pictat de un artist cu imaginație măreață. În vale am dat de un izvor de apa fierbinte ce te făcea sa conștientizezi ca stai pe o pelicula de pământ sub care fierbe lava.
A fost și groaznic și minunat în același timp...de nedescris.
Seara sosim la Hveravellir, o oază de viață în mijlocul unui deșert vulcanic. Zona este cunoscută pentru apele sale geotermale, ape în care ne vom scălda și noi înainte de cină.Læs mere